Since 1995, the COP (United Nations Conference on Climate Change or Conference of the Parties) annually brings together nations from around the world under the auspices of the UN in an attempt to find ways of cross-border collaboration on the issue of climate change. Simona Todea presents us with the most important conclusions after COP28 in Dubai.

Among the most important achievements of the COP are the adoption of the Kyoto Protocol in 1997 and the Paris Agreement in 2015, with the latter committing member states to try to limit the increase in global average temperature to 1.5°C and committing to report both its own environmental progress and global progress every five years, through a global balance sheet. Thus, an essential task of the COP is to review the national communications and emissions inventories submitted by the parties, on the basis of which the effects of the measures taken by the parties and the progress made in reaching the final objective of the convention are assessed. This year, the COP was held in Dubai, United Arab Emirates, from November 30 to December 12.

Many initiatives have been presented that can really contribute to the achievement of the objective established by the Paris Agreement, including the Global Decarbonization Accelerator (GDA) which establishes a set of actions aimed at contributing to the decarbonization of the existing energy system and to build the energy system of the future, by:

(a) tripling renewable energy sources and doubling energy efficiency by 2030, with 118 governments committing to this, with a view to achieving net zero emissions from the energy sector by 2050;

(b) the UAE hydrogen declaration of intent, in which 39 countries have agreed to a global hydrogen certification standard (announced projects could lead to an increase in hydrogen supply by almost 40 times;

(c) the Global Commitment on Cooling Systems, signed by more than 60 countries, which aims to reduce emissions from cooling systems by 68% by 2050, through the use of more efficient equipment, new designs and changing consumer behaviour, to achieve the “net zero” goal by 2050;

(d) the oil and gas decarbonisation charter, signed by 50 companies representing over 40% of the world’s oil and gas production, by which they committed to not generate any Scope 1 and 2 emissions until 2050 (ie, focus on emissions from production, not use), generate almost no methane in upstream operations by 2030, generate no routine flaring by 2030, and increase transparency in emissions reporting.

Methane gas resulting from human activities comes from five major industries: oil (10%) and gas (10-15%), coal mining (10-15%), agriculture (enteric fermentation from animal production – 25-30%), cultivation rice – 7-10%, biomass burning – 8-10%), solid waste (7-10%), waste water treatment (7-10%). At the same time, methane gas is responsible for about 30% of the global warming that has occurred since the Industrial Revolution. On current trends, total methane emissions from human activities could increase by up to 13% between 2020 and 2030, but under scenarios that limit warming to 1.5°C, they should decrease by 30-60% in the same interval. The Global Methane Pledge aims to reduce global methane emissions by at least 30% from 2020 to 2030 levels – and has more than 150 signatories. Commitments can be achieved through improved monitoring and reporting of emissions, further technological innovation to generate large-scale solutions. In this regard, the World Bank plans to launch at least 15 national methane reduction programs in the next 18 months, aimed at ensuring the reduction of up to 10 million tons of methane, and the bank’s new working groups will address the issue of debt financing for emissions reduction projects and will help emerging economies implement methane reduction projects. These initiatives have the potential to address the more than $75 billion needed to achieve near-zero methane emissions by 2030.
The US federal government has also announced new regulations aimed at reducing methane emissions by 80%. This measure is in line with the Oil and Gas Sector Decarbonisation Charter announced above. More than $1 billion in funding was also announced to reduce methane and non-CO2 greenhouse gases across all sectors in developing countries. The Global Methane Hub and its partners announced several initiatives, including the Data for Methane Action Campaign to improve satellite data to address methane leaks, supported with approximately $100 million; and a partnership with climate philanthropies to help countries report non-CO2 greenhouse gas data.

In terms of agriculture, also at COP28, a $200 million enteric fermentation research and development accelerator was launched to accelerate the reduction of methane from livestock production. Enteric fermentation is responsible for 25-30% of methane emissions. The accelerator is the world’s largest research fund for methane reduction in the livestock sector. On waste, the Reducing Methane Emissions from Organic Waste (LOW-Methane) program was launched with the ambition to reduce methane emissions from the waste sector by at least 1 million metric tonnes per year well before 2030, in part through efforts to unlock more than $10 billion in public and private investment.

As coal accounts for around 40% of global fossil fuel emissions and all 1.5°C assumes coal demand to decline rapidly by 2030, coal phasing out was also a hot topic at COP28. Nine (9) new countries have joined the Powering Past Coal Alliance, including the US, which has the third largest coal-fired power plant capacity in the world, and the Czech Republic, which provides more than half of its electricity coal-based%. The alliance issued a statement on the need for a coal phase-out strategy and called on financial institutions to commit to ending funding for defunct coal plants. New funding mechanisms have also been promoted to help states meet their coal commitments. The Coal to Clean Credit Initiative (CCCI) has proposed a new coal “transition credit” to boost the shift from coal to clean energy in emerging and developing economies by replacing power generation capacity coal-fired with solar and wind power.
22 countries have called for a tripling of global nuclear power capacity by 2050, which currently contributes only 10% of global energy production although it can be a key lever to help the energy sector move away from fossil fuels faster.

To achieve the “net zero utilities” goal, the Utilities for Net Zero Alliance (UNEZA) was announced, led by TAQA and supported by over 25 leading utilities companies worldwide, including E.ON, RWE, Iberdrola, EDF, Tenaga, and which aims to drive a doubling of investment in grid infrastructure to reach an average of $630 million per year on a net zero path.

The COP28 conclusions on accelerating the energy transition are clear: there is a need to step up innovation (existing technologies such as carbon capture and heat pumps must be scaled up and complemented by revolutionary new solutions such as high-temperature electric heating) , the reduction of investment gaps between the strong states (USA, Japan) that mobilized public funds to support the industry, and the poorer states, especially in the Asia-Pacific region, which face an investment deficit of 1,100 billion dollars by in 2030; intensification of collaboration (alliances must exist not only at the country level, but also at the sector level, because often the differences of opinion within the same sector, regarding the path to transition, represented a barrier to significant progress); identifying untapped potential: obtaining permits and diversifying global supply chains are “real opportunities” for continued progress), revising how the world produces and uses energy (the world will have to manage two energy systems in parallel, phasing out the old one, based on fossil fuels, and developing the new one, given while ensuring reliable and affordable access to energy; expanding the new energy system as quickly as possible; reducing fossil fuel emissions, including methane (by capturing , carbon use and storage; reduction of combustion and ventilation; and electrification of operations); monitoring and reporting (signatories to the Paris Agreement should issue NDC reports (nationally determined contribution reports) covering greenhouse gases greenhouse).

Concluzii după COP28: Cele mai importante decizii de la Conferința ONU privind schimbările climatice

Începând din 1995, COP (Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice sau Conferința părților) reunește anual națiunile din întreaga lume sub egida ONU în încercarea de a găsi căi de colaborare transfrontaliere pentru problema schimbărilor climatice. Simona Todea ne expune cele mai importante concluzii după COP28 din Dubai.

Printre cele mai importante realizări ale COP se numără adoptarea Protocolului de la Kyoto din 1997 și Acordului de la Paris din 2015, prin acesta din urmă statele membre angajându-se să încerce să limiteze creșterea temperaturii medii globale la 1,5°C și angajându-se să raporteze atât progresele proprii în domeniul mediului cât și progresele globale la fiecare cinci ani, prin intermediul unui bilanț global. Astfel, o sarcină esențială a COP este examinarea comunicărilor naționale și a inventarelor de emisii prezentate de către părți, pe baza cărora se evaluează efectele măsurilor luate de părți și progresele înregistrate în atingerea obiectivului final al convenției. Anul acesta, COP a avut loc la Dubai, Emiratele Arabe Unite, în perioada 30 noiembrie – 12 decembrie.

Au fost prezentate foarte multe inițiative care pot contribui în mod real la atingerea obiectivului stabilit prin Acordul de la Paris, printre care acceleratorul global de decarbonizare (Global Decarbonization Accelerator – GDA) care stabilește un set de acțiuni menite să contribuie la decarbonizarea sistemul energetic existent și să construiască sistemul energetic al viitorului, prin:

(a) triplarea surselor regenerabile de energie și de dublarea eficienței energetice până în 2030, 118 guverne angajându-se în acest demers, în vederea obținerii unor emisii nete zero din sectorul energetic până în 2050;

(b) declarația de intenție privind hidrogenul din Emiratele Arabe Unite, în cadrul căreia 39 de țări au aprobat un standard global de certificare a hidrogenului (proiectele anunțate ar putea conduce la creșterea aprovizionării cu hidrogen de aproape 40 de ori;

(c) angajamentul global privind sistemele de răcire, semnat de peste 60 de țări, care vizează reducerea emisiilor provenite de la sistemele de răcire cu 68% până în 2050, prin utilizarea unor echipamente mai eficiente, unor modele noi și schimbării comportamentului consumatorilor, pentru a atinge obiectivul „net zero” până în 2050;

(d) carta de decarbonizare petrol și gaze, semnată de 50 de companii care reprezintă peste 40% din producția mondială de petrol și gaze, prin care acestea s-au angajat să nu genereze niciun fel de emisii de tip Scope 1 și 2 până în 2050 (adică să se concentreze asupra emisiilor din producție, nu din utilizare), să nu genereze aproape deloc metan în operațiunile din amonte până în 2030, să nu genereze nicio ardere de rutină până în 2030 și să sporească transparența în raportarea emisiilor.

Gazul metan rezultat din activitățile umane provine din cinci industrii majore: petrol (10%) și gaze (10-15%), extragerea cărbunelui (10-15%), agricultură (fermentația enterică din producția de animale – 25-30%, cultivarea orezului – 7-10%, arderea biomasei – 8-10%), deșeurile solide (7-10%), tratarea apelor reziduale (7-10%). Totodată, gazul metan este responsabil pentru aproximativ 30% din încălzirea globală care a avut loc de la Revoluția Industrială încoace. Conform tendințelor actuale, emisiile totale de metan provenite din activitățile umane ar putea crește cu până la 13% între 2020 și 2030, însă, potrivit scenariilor care limitează încălzirea la 1,5°C, acestea ar trebui să scadă cu 30-60% în același interval. Angajamentul global privind metanul are ca obiectiv reducerea emisiilor globale de metan cu cel puțin 30% față de nivelurile din 2020 până în 2030 – și are peste 150 de semnatari. Angajamentele asumate pot fi atinse prin îmbunătățirea monitorizării și raportării emisiilor, inovare tehnologică suplimentară pentru a genera soluții la scară largă. În acest sens, Banca Mondială intenționează să lanseze cel puțin 15 programe naționale de reducere a metanului în următoarele 18 luni, menite să asigure reducerea a până la 10 milioane de tone de metan, iar noile grupuri de lucru ale băncii vor aborda problema finanțării datoriei pentru proiectele de reducere a emisiilor și vor ajuta economiile emergente să execute proiecte de reducere a metanului. Aceste inițiative au potențialul de a rezolva problema celor peste 75 de miliarde de dolari necesare pentru a obține emisii de metan aproape zero până în 2030.
De asemenea, guvernul federal american a anunțat noi reglementări care vizează reducerea emisiilor de metan cu 80%. Această măsură este în conformitate cu Carta de decarbonizare a sectorului petrol și gaze anunțată mai sus. A fost de asemenea anunțată o finanțare de peste 1 miliard de dolari pentru reducerea metanului și a altor gaze cu efect de seră altele decât CO2 în toate sectoarele din țările în curs de dezvoltare. Global Methane Hub și partenerii săi au anunțat mai multe inițiative, printre care campania „Data for Methane Action Campaign” pentru îmbunătățirea datelor din satelit în vederea abordării scurgerilor de metan, sprijinită cu aproximativ 100 de milioane de dolari; și un parteneriat cu asociații filantropice pentru climă pentru a ajuta țările să transmită date privind gazele cu efect de seră, altele decât CO2.

În ceea ce privește agricultura, tot în cadrul COP28 au fost lansat un accelerator de cercetare și dezvoltare în domeniul fermentării enterice, în valoare de 200 de milioane de dolari, pentru a accelera reducerea metanului rezultat din producția animalelor. Fermentația enterică este responsabilă pentru 25-30% din emisiile de metan. Acceleratorul este cel mai mare fond de cercetare la nivel mondial pentru reducerea metanului din sectorul zootehnic. În privința deșeurilor, programul de reducere a emisiilor de metan din deșeurile organice (LOW-Methane) a fost lansat cu ambiția de a reduce emisiile de metan din sectorul deșeurilor cu cel puțin 1 milion de tone metrice pe an, cu mult înainte de 2030, în parte prin eforturi de deblocare a peste 10 miliarde de dolari în investiții publice și private.

Deoarece cărbunele reprezintă aproximativ 40% din emisiile globale de combustibili fosili și toate 1,5°C presupun ca cererea de cărbune să scadă rapid până în 2030, eliminarea treptată a cărbunelui a fost un subiect fierbinte și în cadrul COP28. Nouă (9) țări noi s-au alăturat Alianței „Powering Past Coal”, printre care SUA, care deține a treia cea mai mare capacitate de centrale pe cărbune din lume, și Republica Cehă, care își asigură mai mult de jumătate din energia electrică pe bază de cărbune%. Alianța a emis o declarație privind necesitatea stabilirii unei strategii de eliminare treptată a cărbunelui și a solicitat instituțiilor financiare să se angajeze să pună capăt finanțării pentru centralele pe cărbune nefuncționale. Au fost de asemenea promovate noi mecanisme de finanțare, menite să ajute statele să-și respecte angajamentele asumate în domeniul cărbunelui. Inițiativa „Coal to Clean Credit Initiative” (CCCI) a propus un nou „credit de tranziție” pentru cărbune pentru a stimula trecerea de la centralele pe cărbune la energia curată în economiile emergente și în curs de dezvoltare, prin înlocuirea capacității de producție de energie pe bază de cărbune cu energie solară și eoliană.

22 de state au solicitat triplarea capacității de energie nucleară la nivel mondial până în 2050, aceasta contribuind în prezent cu doar 10% la producția de energie la nivel mondial deși poate fi o pârghie fundamentală pentru a ajuta sectorul energetic să renunțe mai repede la combustibilii fosili.

Pentru atingerea obiectivului „utilități net zero” a fost anunțată Alianța Utilități pentru Net Zero (Utilities for Net Zero Alliance, UNEZA), condusă de TAQA și susținută de peste 25 de companii de utilități de top la nivel mondial, printre care E.ON, RWE, Iberdrola, EDF, Tenaga, și care își propune să stimuleze dublarea investițiilor în infrastructura de rețea pentru a ajunge la o medie de 630 de milioane de dolari pe an pe o cale netă zero.

Concluziile COP28 privind accelerarea tranziției energetice sunt clare: este nevoie de intensificarea inovării (tehnologiile existente, cum ar fi captarea carbonului și pompele de căldură, trebuie să se extindă și să fie completate de noi soluții revoluționare, cum ar fi încălzirea electrică la temperaturi ridicate), reducerea decalajelor de investiții între statele puternice (SUA, Japonia) care au mobilizat inclusiv fonduri publice în sprijinul industriei, și statele mai sărace, îndeosebi din regiunea Asia-Pacific, care se confruntă cu un deficit de investiții de 1.100 de miliarde de dolari până în 2030; intensificarea colaborării (alianțele trebuie să existe nu doar la nivel de țară, ci și la nivel de sector, pentru că adesea divergențele de opinie în interiorul aceluiași sector, privind calea spre tranziție, au reprezentat o barieră în calea unui progres semnificativ); identificarea potențialului neexploatat: obținerea de autorizații și diversificarea lanțurilor de aprovizionare la nivel mondial reprezintă „oportunități reale” pentru un progres continuu), revizuirea modului în care lumea produce și utilizează energia (lumea va trebui să gestioneze două sisteme energetice în paralel, renunțând treptat la cel vechi, bazat pe combustibili fosili, și dezvoltându-l pe cel nou, dat asigurând în același timp un acces fiabil și accesibil la energie; extinderea cât mai rapidă a noului sistem energetic; reducerea emisiilor de combustibili fosili, inclusiv a metanului (prin captarea, utilizarea și stocarea carbonului; reducerea arderii și a ventilației; și electrificarea operațiunilor); monitorizare și raportare (părțile semnatare ale Acordului de la Paris ar trebui să emită rapoarte NDC (rapoarte privind contribuția stabilită la nivel național) care să vizeze gazele cu efect de seră).

Article published in Green-Report.ro